fii tu însuți

de cleosejoacă

Nu ni se administrează constant, încă din copilărie, o platitudine incontestabilă a culturii noastre…? De la William Blake la Lady Gaga, de la Rousseau la Rumi și la Tosca, la Mister Rogers, este un mesaj surprinzător de monoton, acceptat de sus și până jos. Când nu suntem siguri, ce avem de făcut? De unde știm ce e mai bine pentru noi? Fiecare psiholog, fiecare consilier de carieră, fiecare prințesă Disney știe răspunsul: „Fii tu însuți!” „Urmează-ți inima!”

Numai că iată ce aș vrea foarte mult, cu adevărat aș vrea să-mi explice cineva. Dacă se întâmplă să nu poți avea încredere în inima ta. Dacă inima, din motive de nepătruns, te îndepărtează – perfect conștient, într-un nor de strălucire inexplicabilă – de tot ce înseamnă sănătate, viață domestică, responsabilitate, legături sociale strânse și toate virtuțile comune susținute atât de insipid și te îndreaptă direct către flacăra superbă a ruinei, a autodistrugerii, a dezastrului? Dacă sinele tău cel mai profund cântă și te ademenește către focul din mijlocul pădurii? E mai bine să fugi? Să-ți astupi urechile cu ceară? Să ignori gloria perversă pe care ți-o promite cu atâta înflăcărare?

Donna Tartt, Sticletele

Anunțuri